vineri, 14 mai 2010

Aceasta Romanie nu mai este a mea. Eu apartin altei Românii, una în care pot să exist, să cuget, să fiu individ, dar si persoană simultan. Acea Românie există, acolo undeva în inima mea, unde politrucul, tâlharul de valori şi cârcotaşii nu o pot silui. Ea este mândria mea, familia mea, raţiunea pentru care nu am dezertat ca să devin căpşunar. Pentru ea am renunţat la mine, am sacrificat beneficiile de nepot al mătuşii, dar nu coloana vertebrală. În schimb, ea săracă fiind, m-a pupat pe obrajul brăzdat de soare şi mi-a făgăduit gustul libertăţii. I-am promis cu lacrimi în ochi că pentru ea voi întrupa Cuvântul în viaţa mea.